Respectul meu il poarta pe aripi un fluture verde.
Increderea paleste in spatele a doua orbite cameleon.
Dichisul meu nu tine seama de vremuri apuse.
Ambitia se tese-n sinapse brodate.
Curajul mi-e egal c-o zi de primavara timpurie.
Fantezia se-asterne discret pe roua din muguri.
Dragostea e celestul unui cuib de Univers.
Cuvantul m-il duce-o albina in glasuri mai dulci.
Ce mi-a ramas, pastrez cu egoul unui cantec de buha.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu