Rosetta

Amăgirea unor frunze
De nuc
Aduc
Aminte de letargia
Unui bărbat obtuz
Confuz
Ce nu-și iubește
Iubirea ce-o poartă
Din poartă-n
Luna lui februar,
Când murdar
Își lasă gândul
Său adânc
Întâia dată pe
Amintiri portuare.
Portul acesta stă
Sub semnul
Unor valuri verzi
Străvezii,  ce
Agită circular trăirea sa
Banală
Anterioară
Primordială.
La dracu cu pletele valuri!
Grădinile
Amăgirii s-au
Măturat sub
O briză
Fierbinte, bordo.

N-a rămas
O frunză de
Nuc, în final
N-a rămas deloc..
Acum umblă
Pământul
Într-un ritm
Alert, în căutarea
Gliei divine,
Să-și poată descompune
Tihna-n tăria
Unei licori digestive.

Mareea
A pustiit universul
Său circular.
Fir-ar, firav l-a numit
Pe om - Rosetta.


17.12.2014
stan iulia

Stigmata Infinit

S-au copt mugurii
Pe jăratec.
A început sucul
Dulce să trăsnească
Arzând.
Pielea albă..
Iarna nu crede în lacrimi,
Fata strânge
Cenusă în piept
Și-și spală indiferența
Cu nonșalanța
Unor muguri de brad...
Ce n-au apucat
Să viseze tăcerea
Unei căderi libere
Aproape perfecte.

Mocnește nerostirea
Unor cuvinte alese
Iar suplețea ideilor
Ia forme aride...

Umbre cenușii
Dansează în cer
Dansează și ea
Un tango lent -
1,2
1,2 și aurore boreale
Tremură pe pereții
Craniului său.
1,2 - crapă cerul
Pe vârfuri de brad
S-a anulat orice scânteie
1,2
S-au ars mugurii-n jar
Zadar!

11-12.12.2014
stan iulia

Toaca

Toți licuricii au murit.
Lumina lunii mele
Transcende
Naivitatea și sinceritatea
Unei fluorescențe firave...
Am ucis.
Am amplificat orgoliul
Unor ființe obscure...
De-acum vânează
Nestingherite
Noaptea e lungă și oarbă
Iar Hăul e
O readucere aminte și
o reîntoarcere la
Primordial.
Am ucis.
Scene hilare răsună
Adânc, acum.
Bate toaca, te-aud.

29.11.2014
Stan Iulia