Pustiu

Tăcere din indiferenţa unei draperii ce a văzut prea multe, ce stă neclintită, ce visează romantismul a doi fluturi ce-şi ard aripile uşor de neon.
Tăcere din opacul unor ferestre mici ce nu transpar azi lumina lunii mele, ce vorbesc neclintit despre ochi mari ce străbat bucăţi din nefiinţă.
Tăcere din extazul neantului, ce rastoarnă astăzi frica şi nebunia începuturilor, ce se risipă în prăpăstii mai mari ca sufletul şi mai goale ca ochii unei femei.
Ai acelei femei.
Pustiu..

[stan.iulia. 21.07.2014]