Mărunt

Palidă răcoare
Șuieră pe vremi tulburi și gri.
Mă copleșesc emoții
Și-mi pierd sărutul
Pe alte buze
Sumbru colorate-acum
Pe aripi de fluturi.


//

N-au trecut ani,
Dar am obosit alergând
În gând.
Din când în când
Mai suspin
Și ma dor viscerele
Și mărgelele
De la gât.

//

Respirația-mi curge
În vălul cenușă
Și-mi las picuri de sânge
Pe frunze reci,
Reci ca vântul
Ce-mi fuge-n privirea seacă.

//

Ai să mă găsești tristă,
Secătuită de mister și banală...

//

Și-am să-mi împletesc
Privirea cu șuve
De păr roșu
În prispa unor case la țară.

//

Acolo unde toate gândurile
Mor
Dincolo de muguri de dor,
Printre alte veacuri
Mai blânde.

//


Am să-mi scriu numele
Greșit, voit
În scoarță de brad
Și numele voastre
Le-aștern șoptite
Pe aripi de zburătoare...

//

Voi pune capul pe
Pământ rece jilav
Și-am să-aștept să-l ridici
Să mă săruți pe frunte,
Atunci când ierni fără soare-mi
Vor cânta
"Noapte bună!"

//

Va fi trist...

23 octombrie 2013
iulia stan