De răceala soarelui
În octombrie...
De iubire visam
Ploi de mai
Flori în stânci...
Din vis în vis -eu-
Nu mai cred
În stele...
Ele nu cad pe umeri
De copii
Ele nici nu cad
Măcar.
Din clipă-n clipă
Ţi-aş fi sărutat obrajii calzi,
Te-aş fi rugat să-
Ştii- nu pleci!
-Eu-
Plecam fără albastru
Uzat, udat de lacrimi
Şi fără ochi trişti...
Şi zâmbetele mele purtau
Haine ostăşeşti...
Triste zâmbete!
Acum le scot, le-arunc cât colo
Şi mă-mbrac
În alte chipuri
Şi nu mai schiţez
Zâmbete... [...]
stan iulia
11 septembrie 2009

Un comentariu:
Trimiteți un comentariu