De nicaieri

Cer cald de septembrie.
Dureri şi inopie
Într-un singur
Răpciune prea obosit
Şi prea schimbător
Cu norii
Mei de abur...
Aş vrea să-i topesc
În plictis
Să-i sorb
De pe ramuri
Cu nesaţ
Şi să-mi duc
Mai departe neliniştea
Pe alte orizonturi
Ale aceluiaşi cer
De "-a fost cândva".

17-18 septembrie (planton 3) 2009
stan iulia