Vantu-mi aleargă pe tâmple.
Mă-nec în simţiri
Cu luna-mi pe urme
şi unduiri delicate-n
Matasea apei.
Îmi simt chipul vibrand
de emoţie
Şi ochii-nvăluiti de lacrimi
Fără vină...
Îi închid de durere
Dar luna mă pierde
Pe cărări inundate de
"prea-târziu"
23 august 2009
stan iulia
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu