O cronica a primei zile ArtMania 2009

Cu toate dificultatile intampinate pe drum.. si cu draci... si nervi si etc. .. doamne ! S-a meritat!... A fost .. se pare cea mai buna editie Artmania si nu cred ca este doar parerea mea. Singurul moment neplacut din seara de 17 a fost ... faptul ca statea sa ploua si ne faceam griji.. daca ploua .. ce faceem? ca era in aer liber si n-ar fi fost tocmai placut. Eh sa trec peste. Am ajuns in Sibiu... pe la 14 si jumatate... ne-am cazat, ne-am plimbat... frumos oras! .. lume cu bun simt...o atmosfera asa cum m-am obisnuit de altfel: de neuitat. Pe la 6 si ceva lumea deja intra in zona de fest.. pe la 7 fara am intrat si noi.
Deci organizarea mi s-a parut excelenta... programul a fost respectat cu strictete (fata de anul trecut), astfel ca la 7 fix Tristania au intrat pe scena. Nu-s mare fana Tristania, ce-i drept, dar imi placeau mai multe piese de pe vremea lui Vibeke, dar mi s-a parut un concert reusit. Au avut parte de un sunet bun spre foarte bun... energie si entuziasm... mi-a placut vocea solistului chel. Tipa care a venit in locul lui Vibeke nu mi-a placut... mi-a placut insa jocul ei de scena. N-avea nici o treaba cu piesele vechi... multe floricele si atat. Mi-a placut ca a incercat sa comunice cu fanii in romana (frumos gest), dar nu mi-a placut prestatia ei. Scenic vorbind, tipa era tare... :)) se stresa, scotea limba intr-un mod ciudat si facea niste miscari mnoh ale pelvisului :)) whatever... Am auzit Mercyside, Angellore, Libre, The Wretched si Beyond the Veil.. restul nu stiu ca nu cunosc.. slabut oricum.
Au urmat cateva ore de delir, la propriu... timp in care efectiv .. am avut senzatia aia.. high.. nu stiam daca e real sau nu. Pentru mine atat My dying bride cat si OPETH au fost la inaltime, chiar daca is genuri diferite.. mi-au placut enorm. Sa incep cu My dying bride.
Cu toate ca un concert My Dying Bride e foarte greu de.. povestit (e genul ala care se simte, in nici un caz nu se povesteste).. voi incerca. A fost.. peste asteptarile mele... a fost breth-taking. Aveam senzatia aia ca plutesc, inchideam ochii si.. mnoh. Sunet impecabil, lumini, un spectacol inedit... Un Aaron mai comunicativ, mai profund..ne-a introdus incetul cu incetul intr-o realitate sumbra.. greu de definit. O prestatie la inaltime, My Dying Bride si-au tinut promisiunea si au cantat si piese vechi. Am ascultat From Darkest Skies, The Cry Of Mankind, Turn Loose The Swans, She is the Dark, Santuario di Sangue, Bring me Victory, Fall with me (care a deschis recitatul) si My Body, a Funeral (care l-a incheiat). Nu voi uita prea curand ce a insemnat MDB in seara de 17, asta e clar.
Seara a culminat cu OPETH, trupa care m-a facut sa spun clar DA festivalului. Inainte sa inceapa .. se auzea atat de tare: OPETH!OPETH!OPETH! ... au intrat pe scena si au inceput cu Heir Apparent, au continuat cu Ghost Of Perdition.. a fost exact ce ma asteptam sa fie: isterie. Un show extraordinar! Sunetul a fost impecabil, Mikael a tinut permanent contactul cu publicul....si doamne avea un umor sec! Asa deci peste asta.. am mai ascultat Closure, The Lotus Eater, Demon Of The Fall, Deliverance, The Leper Affinity.. doamne a fost concertul anului pentru mine! mi-am dorit muult sa vad OPETH.
A fost o seara de neuitat.
Dupa concert i-am intalnit pe trupeti, ba chiar am vorbit si am facut poze cu chitaristul din Tristania si cu Aaron, am luat autograf... asa a culminat seara de 17.


(o sa revin cu o cronica si pentru seara de 18, ce-i drept mai putin spectaculoasa, pentru mine) aaa si revin si cu poze.